

Expozitia licitatiei Ans Azura la ArtEast Gallery
6-7 Sept 2025





Arta interbelică românească ajunge la Iași: o expoziție-eveniment la Galeria ArtEast În perioada 6-7 septembrie 2025, Iașul devine centrul artei interbelice românești. Galeria ArtEast (str. Păcurari, nr. 108) găzduiește o expoziție extraordinară, ce reunește toate lucrările incluse în viitoarea licitație organizată de Ans Azura. Publicul va avea ocazia unică de a admira, într-un cadru muzeal, opere semnate de maeștri ai modernității românești – de la Ștefan Luchian, Camil Ressu, Nicolae Tonitza și Francisc Șirato, până la sculpturile lui Oscar Han sau picturile luminoase ale lui Samuel Mützner. Expoziția, deschisă vizitatorilor sâmbătă și duminică între orele 10:00 – 20:00, propune o călătorie prin universul creativ al secolului XX, de la lirismul florilor lui Luchian la dramatismul scenelor rurale ale lui Ressu, delicatețea portretelor lui Tonitza și dialogul interior surprins de Șirato. Alături de aceștia, artiști precum Max W. Arnold, Iosif Iser, Dumitru Ghiață sau Adam Bălțatu aduc o viziune complexă asupra modernității românești, îmbinând tradiția cu inovația. Ans Azura este o platformă digitală de licitații fondată de o echipă de specialiști din România și Orientul Mijlociu, care își propune sa redefinească modul în care arta este descoperită și colecționată. Cu misiunea de a crea punți între colecționari, instituții și public, Ans Azura aduce la Iași o selecție care ilustrează forța și actualitatea artei interbelice. Această expoziție este nu doar o avanpremieră a licitației, ci și o invitație de a redescoperi patrimoniul cultural al unei epoci de transformare, unde mitul, tradiția și modernitatea se împletesc într-un dialog artistic de neegalat.
by Ioana PALAMAR și Andreea PRICOP
curated by Dana Lungu
Dialectica Substantei
26 June 2025





Curator: Dana LUNGU Mihai TARAȘI: Proiectul „Dialectica substanței” se înscrie, în mod asumat, într-o logică culturală ce își are originile în ideologiile post moderne care propuneau eclectismul și anarhia sensului drept surse importante de expresie artistică. Andreea Pricop și Ioana Palamar, au hotărât să pună la un loc două demersuri foarte diferite - tematici diferite, stilistici, practici și medii de expresie diferite - și să le prezinte publicului în forma unei expoziții cu funcție de semnificant a cărui miză semantică se învârte în jurul ideii de opoziție (și în jurul lipsei de relații coerente între cele două serii de lucrări expuse). În opinia mea, de comentator, o astfel de miză face legătura (dacă vreți în mod paradoxal) între ideea antică de armonie și logica contemporană a esteticii relaționale (Nicolas Bourriaud) conform căreia privitorul este participant activ la elaborarea sensului. În cazul acestei expoziții, legătura are un raționament simplu: armonia presupune prezența contrariilor și distilarea lor „dialectică” într-o substanță armonică; o dată ce prezența contrariilor este asigurată, operațiunea de distilare poate fi transferată în teritoriul publicului. Adică, după părerea mea, proiectul Andreei al și Ioanei se împlinește, dincolo de calitățile plastice evidente ale lucrărilor (care nu mai trebuie comentate), într-un fel foarte natural, în galerie, printr-un act generos de investire a privitorului cu discernământ artistic. Cred că, în afara unor orgolii (sau unor altfel de mofturi), relația asta simplă dintre autor și public este visul secret al multor artiști: eu fac lucrările și voi veți șți, cu siguranță, ce să faceți cu ele. Mai cred și că există foarte mult adevăr în observația lui Nicolas Bourriaud despre faptul că „arta se realizează în galerie, așa cum Tristan Tzara considera că <>. ” Urez celor două artiste, mult succes.
by Mihai Tarasi
curated by Dana Lungu
Cerul va fi si maine acolo
17 May - 20 iunie 2025





curator: Dana Lungu ”Să nu îl crezi niciodată pe Mihai Tarași. Nu în ceea ce arată la prima vedere. Nimic din ceea ce ar părea să fie această instalație picturală nu rămâne la fel, după unul sau mai multe momente de reflecție. În fond, aceasta este una dintre calitățile marilor artiști. În ciuda a ceea ce avem în fața ochilor, aceștia nu sunt niște nori. Ne este înfățișată harta cromatică a unui cer reinventat, în care plutește o entitate aflată între realitate și proiecție, între natural și artificial, între cerul fizic și cloud-ul digital. O entitate dematerializată de semnificația meteorologică și transfigurată într-o arhitectură a memoriei afective. Sau un ecran cromatic pe care se proiectează stări, gânduri, dorințe. Serialitatea acesteia aduce un ecou al esteticii pop-art, cu trimiteri directe la Shot Marilyns de Andy Warhol. Dar aici nu mai este vorba de faima și supraexpunerea unei icoane pop, ci de o formă banală, aproape invizibilă, reîncărcată de sens: norul. De asemenea, aceasta nu este o expoziție de tablouri. Este ambiția unui monah medieval care ne propune un cer ordonat într-o suită de compoziții riguroase. O savantă geometrie a efemerului. Este un gest warholian reinterpretat cu intensitate lirică, un joc al diferenței în interiorul aceleiași forme, un exercițiu de contemplare afectivă. Mihai Tarași transformă norul într-un totem al introspecției și ne trimite la poezia cotidianului, la Walt Whitman — o reverență în fața detaliului, a repetiției zilnice, a miracolului discret. Dar, la fel ca în picturile lui Edward Hopper, peisajul nu este descris, ci trăit. Acesta nu este un oraș, nu e o natură, ci un timp suspendat, un cer interior. Un peisaj post-urban, în care clădirile și zgomotele se estompează, iar ceea ce rămâne este cerul – o constantă tăcută, un ecran pe care se proiectează stări, amintiri, speranțe. Fiecare nor reverberează o stare a ființei, lumina unei zile din șirul unei vieți. Doar locul rămâne mereu comun : sub același cer. La rigoare, aceasta nu este nici măcar o expoziție despre peisaj, ci despre consolare. Despre promisiunea tăcută că, oricât de fluidă ar deveni lumea, cerul va fi și mâine tot acolo” (Dana LUNGU)
by Marinela Ciobanu
curated by Dana Lungu
Beyond instinct
4 Apr - 4 May 2025





”Beyond Instinct” duce mai departe provocările din proiectul ”Power and Fragility”, dezvoltând relația dintre domestic și sălbatic, dintre control si instinct. Dacă în ”Power and Fragility” exploram echilibrul fragil dintre putere și sensibilitate, în ”Beyond Instinct” mă concentrez asupra nevoilor fundamentale care ne ghidează existența. Lucrările prezintă imagini văzute de sus, în care animale sălbatice ocupă spații domestice. Nu este vorba despre un colaj între natură și interior, ci devin metafore ale confruntării variabile dintre instinct și cultură, dintre ceea ce ține de esența noastră și ce este modelat de societate. Patul, un motiv recurent al lucrărilor mele, revine și de această dată ca un spațiu al abandonului și vulnerabilității. Pe o pilotă albă, animalele se odihnesc, înconjurate de obiecte și plante, sugerând un somn profund, o retragere în siguranță, dar și o energie latentă, gata să se transforme în acțiune, să izbucnească imprevizibil. Mesele grele de mâncare devin simboluri ale nevoii de hrană, un alt instinct fundamental. Două animale tolănite în pat, mascul și femelă, trimit la forța primară a dorinței și a perpetuării vieții. Prin această serie îmi propun să investighez tensiunea dintre ordinea domestică și haosul naturii sălbatice, dintre nevoia de control și imposibilitatea de a suprima complet instinctele fundamentale. ”Beyond Instinct” este un proiect despre forțele invizibile care ne guvernează existența, despre fragilitatea umană în fața propriilor sale impulsuri și despre echilibrul subtil dintre instinct și rațiune. (Marinela CIOBANU)
Artist: Filip Theodor-Ștefan
curated by Daniel Moisii
Rosu Seducator DE LA EST LA VEST
22 - 29 MAr 2025





Artist: Filip Theodor-Ștefan | Curator: Daniel Moisii Publicitatea nu este doar un mijloc de promovare, ci și un barometru al societății de consum – un spațiu în care dorințele, aspirațiile și ideologiile sunt ambalate estetic și vândute în imagini seducătoare. În această expoziție, Filip Theodor-Ștefan explorează contrastul dintre discursul publicitar occidental și cel est-european, urmărind evoluția vizuală și simbolică a reclamei din ultimii 100 de ani. Culoarea roșie, aleasă ca element recurent, funcționează ca un fir conducător între Est și Vest – un simbol al pasiunii, al puterii, dar și al propagandei și controlului. Dacă în Occident roșul este culoarea dorinței și a marketingului agresiv, în Est el a fost, pentru multă vreme, un instrument al ideologiei. Această ambivalență cromatică devine un punct de reflecție asupra modului în care publicitatea a influențat percepția colectivă, oscilând între seducție și manipulare. Inspirat de tehnica de colaj a lui Ion Bârlădeanu, artistul folosește fragmente din reviste, afișe și materiale publicitare colectate în ultimii 100 de ani din colecția personală, transformându-le în instalații care reconfigurează memoria vizuală a societății de consum. Lucrările sale sunt mai mult decât un dialog estetic – ele sunt un act de arhivare și reinterpretare a istoriei recente prin prisma publicității, expunând atât mecanismele sale de influență, cât și impactul asupra identității culturale. Prin „ROȘU Seducător: De la Vest la Est”, Filip Theodor-Ștefan provoacă privitorul să regândească relația dintre imagine, putere și consum, invitându-l să descifreze subtilitățile vizuale care definesc trecutul și prezentul societății noastre. în cadrul cercetării doctorale
curated by Dana Lungu and Manuela Oboroceanu
Postumanism domestic. Scenă cu prieteni și pisici
29 Noiembrie 2024 - 15 ianuarie 2025





POSTUMANISM DOMESTIC. Scenă cu prieteni și pisici ”Cu riscul de a părea o temă secundară sau chiar frivolă, expoziția propune o reflecție și o cercetare artistică asupra animalelor de companie. Cheia postumanismului domestic este poate cea mai potrivită, pentru ca abordarea să aibă profunzimi provocatoare. Dislocarea omului din centrul Universului înseamnă, printre altele, împărțirea locului său privilegiat cu animalele și plantele, cu natura. Una dintre consecințele pe termen lung este redefinirea relației omului cu animalele, dublată de o nouă sensibilitate și de o nouă etică vizavi de animale și, de ce nu, de recunoașterea rolului lor în scrierea istoriei. Pisicile nu doar se numără printre cele mai iubite și cele mai frecvente animale de companie, dar au și o istorie îndelungată în proximitatea omului. De la reconsiderarea scenelor domestice cu câini, pisici & alte animale de companie la redefinirea spațiului public și a celui mediatic din perspectiva prezenței animalelor, de la modificările personale de perspectivă la rescrierea istoriei, expoziția este un loc generos de reflecție și de manifestare a imaginației și expresivității.” Vernisaj vineri, 29 nov., ora 18.00, la ArtEast Gallery I Păcurari 108 Iași I ”Postumanism domestic. Scenă cu prieteni și pisici” Curatoare: Dana Lungu & Manuela Oboroceanu
Artists: Vlad Albu, Ioana Cîrlig, Ioana Moldovan, Alexandru Țibu
curated by Cristina Stoenescu
August infinit 𝗚𝗲𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗶 𝗮𝗹𝗲 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗮̆𝗿𝘁̦𝗶𝗿𝗶𝗶
12 Oct 2024





Publicul ieșean este invitat să participe la o expoziție de fotografie, video și sculptură, dedicată migrației femeilor din România în Italia. Aceste femei pleacă în căutarea unui loc de muncă în domeniul îngrijirii și asistenței familiale și casnice. Vernisajul evenimentului va avea loc la ora 17:00 și va include o discuție cu sociologii Sebastian Țoc și Dinu Guțu, cercetătoarea și artista italiană Valentina Avanzini, precum și artistul Alexandru Țibu. Discuția, moderată de curatoarea Cristina Stoenescu, va oferi un context mai amplu asupra fenomenului migrației feminine din România, cunoscut și sub denumirea de „Fenomenul Sindromul Italia”. Tot în cadrul expoziției, va fi lansată o broșură ce reunește o serie de rezumate de cercetări antropologice și sociologice referitoare la migrația femeilor în Italia, cu texte semnate de Remus Gabriel Anghel, Valentina Avanzini, Olena Fedyuk, Dinu Guțu, Diana Meseșan, Rosa Maria Radogna, Viorela Dinu și Sebastian Țoc. „Expoziția este ghidată pe de-o parte de cercetările sociologice și antropologice asupra fenomenului de migrație de muncă în rândul femeilor românce în Italia, iar pe de altă parte este informată și de experiențele personale și ale familiilor noastre, care au plecat în căutarea unui trai mai bun. Așadar lucrările prezentate, selecția și discursul curatorial sunt inerent influențate de un cumul de factori subiectivi, dar care se separă de spectacolul mediatic prin care aceste vieți sunt uneori privite, sau de statisticile reci anunțate la știri. Sintagme precum „sindromul Italia” au devenit cunoscute publicului larg pentru a descrie stările de surmenare fizică și psihologică, a femeilor care au grijă de copiii și de bătrânii, acestea lucrând uneori fără contracte, sau în condiții de muncă foarte grele cu programe îndelungate. Expoziția își extinde însă privirea spre un context socio-politic mai larg ce creează efecte asupra modului în care se renegociază relațiile sociale și familiale, și care au de-a face, inerent și cu statutul femeii în societate. Lucrările prezentate în expoziția de la galeria ArtEast din Iași acoperă un orizont local. Timpul așteptării rămâne suspendat, între plecare și întoarcere, între realitatea socială și economică ce influențează valurile de migrații și realitatea domestică. Astfel, „august infinit” este acea lună a reîntoarcerii mamelor, a surorilor și a bunicilor înapoi „acasă”, pentru a-și revedea familiile; un august indefinit amânat, uneori ani la rândul. Timpul devine vizibil fracționat: cel al caselor neterminate, cel al darurilor din Italia, timpul copiilor care cresc, ceasurile lungi ale celor singuri. Aceste percepții diferite crează spațialități distincte, care se întrepătrund, și sunt în continuare schimbare, vizibile mai ales în fotografiile realizate de artistele Ioana Cîrlig și Ioana Moldovan, în dialog cu instalația sculpturală semnată de Vlad Albu. Alexandru Țibu prezintă în contrast cu materialitățile obiectelor fotografice și sculpturale, o lucrare video în care vocile celor ce pleacă și se reîntorc ghidează o conversație afectivă despre migrație, iluzii și despre ceea ce putem înțelege despre muncă. ” - Curatoare Cristina Stoenescu Expoziția și publicația fac parte din proiectul cultural „Geografii ale despărțirii.Italia” coordonat de Ingrid Ene.
curated by Darius Vatamaniuc
Destruction is a form of art
28 iunie - 10 septembrie 2024





„Într-o lume în care tranzițiile și soluțiile pentru posibilele formulări ale comportamentelor sociale devin tot mai ambigue, suntem provocați să determinăm noi perspective pentru un viitor în care individualizarea și redefinirea valorilor devin esențiale. Tehnologia și știința joacă un rol central în acest proces, oferind noi opțiuni și oportunități universale pentru a reinventa mediul raporturilor interumane și pentru a ne adapta la condițiile actuale și mai ales viitoare. Punctul de plecare al acestei expoziții este „The Butterfly Effect”. Acest concept a apărut în urma cercetărilor efectuate de meteorologul Edward Lorenz și descrie modul prin care bătăile aripilor unui fluture în Africa de Sud, pot declanșa formarea unei tornade în America Centrală. Această teorie a haosului subliniază că o acțiune, oricât de nesemnificativă ar părea, poate crea reacții în lanț, având consecințe extreme în diverse coordonate spațiu-timp. Artiștii reuniți în expoziție explorează multiple perspective ale acestei idei. Alăturarea mai multor lucrări din diferite medii ajută la materializarea unor abordări critice și profund personale. Introducerea elementelor de aparentă incertitudine în proiecte reflectă două noi direcții creative, transformând pe de-o parte modul de înțelegere a operei de artă prin intermediul unei teorii care produce un rezultat presupus „accidental", dar pe de altă parte provoacă privitorul să accepte modificarea interesului față de măiestria și tehnica de la nivelul rațional de percepție. Stephen H. Kellert afirma că teoria haosului evidențiază complexitatea lumii noastre și ne arată că nevoia de metode de interpretare a fenomenelor evolutive este mai mult decât ceea ce s-a întmplat anterior. Acestă idee evidențiază complexitatea lumii noastre într-un mod care inspiră reflecție și reevaluare și determină tinerii artiști de față să propună publicului diverse modalități transgresive prin care absorbția senzorială a experienței artistice se transformă sau se restartează într-un proces cognitiv și invers.”
curated by Dana Lungu & Dan Lungu
”Tarași & friends” Experiențele refigurativului
18 apr - 5 iunie 2024





”Mihai Tarași & Adrian Crîșmaru, Claudiu Ciobanu, Eugen Alupopanu, George Cernat, Ioan Pricop, Marinela Ciobanu, Petru Pădurariu, Rodica Crîșmaru și Sabina Chiscop au găsit în figurativ mult mai mult decât pare la prima vedere. Refigurarea înseamnă crearea unui punct de singularitate al realului. O singularitate surprinzătoare, exploratorie, comprehensibilă, comunicabilă, care nu poate fi altfel decât personală și originală. Deși construit individual, punctul de singularitate îmbogățește identitatea noastră colectivă, ne ajută să vedem și să pricepem, ne emoționează sau ne tulbură. Refigurarea nu copiază cu talent suprafețe, ci este deopotrivă introspectivă, reflexivă, intuitivă și îndrăzneață. Decelează liniile de forță ale lumii în mișcare și expansiune, dar nu ni le expune didactic, ci le sugerează prin rearanjarea ființelor și obiectelor, reale sau imaginate, stipulând noi relații între ele, în urma unei cunoașteri artistice Liniile de gravitație ale realității rămân invizibile, doar forța lor lucrează într-o reconfigurare singulară a lumii vizibile. Orice experiența puternică, individuală sau colectivă, emoțională, ideatică sau la nivel de eveniment, impune refigurarea artistică a realității, pentru ca ne schimbă cadrele percepției și înțelegerii. Toate aceste avataruri ale metamorfozei, redefiniri fluide și asumate, pentru construcția unei formule a figurativului mereu proaspătă și relevantă, a unei singularități artistice comensurabile, pot fi numite experiențe ale refigurativului. Experiențe care le dau deopotrivă un aer comun și o identitate proprie, așa cum ne arată expoziția de față.” Intervenție video: Mihai Gîtman Curatori: Dana Lungu, Dan Lungu
Luna Sculptorilor Români
21 februarie 2024





by RADU CARNARIU
curated by Dana Lungu
Nevoi monumentale
15 iunie - 31 august 2023





”Acest proiect artistic prospectează ironic imaginarul „nevoii” din perspectiva noilor contexte relaționale determinate de impactul fără precedent al tehnologiei, al inteligenței artificiale, în special, asupra vieții umane și al mediului, dar și asupra modului în care redefinim imaginea și imaginația artistică. Conceptul de „nevoie” este cercetat vizual la intersecția dintre ficțiune și fapt în raport cu hedonismul supra-consumist contemporan pe baza unor metafore imagistice post-artificiale, precum „centralele nucleare bioluminscente” sau „constelatiile comerciale”, determinate printr-un joc dialogal critic dintre AI și artist” (Radu CARNARIU)
by Felix Aftene
FELIX AFTENE: SERIGRAFIA
31 martie 2023





Curator: Dana Lungu ”În partea mai puțin vizibilă a lucrurilor, orice artist autentic duce de-a lungul întregii vieți o luptă cu meșteșugul, cu tehnica. Pe de o parte este mânat de perfecționism, pe de altă parte își adecvează în permanență instrumentele pentru o exprimare personală, cât mai fidelă viziunii sale. Aceasta presupune adaptări tehnice, inovații sau chiar mici ori mari invenții la nivel de meserie. Artiștii pur-sânge cel mai adesea își „inventează” propriile culori și își particularizează sau construiesc unelte de lucru – face parte din metabolismul creației. În expoziția de față, provocarea lui Felix Aftene este în raport cu serigrafia. Ia o tehnică veche de 4000 de ani, pe care și-o aproprie, îi testează limitele, o adaptează, o domesticește, o șlefuiește ca pe o lentilă prin care își privește retrospectiv propria operă. Selectând din ciclurile vechi lucrări de referință - personajul central din Mustața lui Dali, idolii si personajele mitologice din Căderea în timp, nudurile si himerele din Geneza etc. -, Felix Aftene le traduce într-o nouă dimensiune tehnică, cu noi vibrații plastice. Își redescoperă astfel propriul traseu artistic, etapele de creație și ne îndeamnă să-l vizităm în altă lumină. Expoziția este un adevărat autoportret desfășurat în serigrafie al autorului, căci Felix Aftene nu-și uită nicio secundă profunda credința în imortalitatea figurativului și a picturii. Dincolo de miza autoreferențială, expoziția este un tur de forță în estetizarea unei tehnici care, nu trebuie să uităm, la origini este o tehnică de multiplicare. Desigur, artistul de față nu este nici primul și nici singurul care își asumă efortul de înnobilare a serigrafiei, însă maniera personală în care o face, dificultățile tehnice pe care le surmontează, complexitatea la care ajunge și trecerea de la efectul de „grafică” pa care îl presupune în mod obișnuit serigrafia către efectul de „picturalitate” pe care Felix Aftene reușește să-l obțină îi conferă un statut aparte, un loc privilegiat în istoria acestei tehnici (Dana LUNGU, curator)
by Gabriel Caloian
curated by Dana Lungu
Anarchic games
23 septembrie - 16 octombrie 2022





Curator: Dana LUNGU ”Capturi de ecran sau joaca unui anarhist de catifea: Gabriel Caloian este un artist al timpului său, în cel mai bun sens. Respiră cu voluptate l`air du temps și vibrează cu naturalețe la mondenități culturale. Și totuși, el este un revoltat și un anarhist, nimerit într-o epocă a timpului lichid, a gândirii slabe, a formelor moi, a ludicului ca mod de cunoaștere și supraviețuire. De aceea, în loc să facă o revoluție sau măcar o răzmeriță, Gabriel Caloian desenează. Anarhismul lui se consumă în scene regizate fantast și subversiv, cu rafinament cromatic și compoziții impredictibile. Decorul lucrărilor sale se alimentează din bazarul postmodern al simbolurilor eșuate în ornament, în care picturile rupestre, Egiptul, Mesopotamia, mitologiile, creștinismul și logo-urile templelor consumeriste se întâlnesc în democrația ironiei fără frontiere. În alte timpuri, ar fi avut stofă de incendiator sau măcar de luptător de guerillă, dar acum, împins de un demon al maliției, rescrie iconoclast și ludic istorii canonizate. În alte vremuri, lucrările sale ar fi putut ilustra cronicile unor secte spiritualiste sau false tratate de cunoaștere a lumilor invizibile, dar acum, dacă ne uităm atent, vedem o serie de videograme, capturi de ecran dintr-un joc video cu sabotori, în care istoria spirituală a lumii e decorul unor aventuri în lumea virtuală. Ultracontemporan, jucăuș și uneori caustic, Gabriel Caloian destabilizează artistic convenții și sensibilități, spre minunatul nostru disconfort.” (Dana LUNGU)
by Adrian Crîșmaru
curated by Dana Lungu
Ecrane
8 iulie - 7 august 2022





Adrian Crîsmaru are ambiția de a reinventa peisajul. Ecranele lui ne trimit deopotrivă la dreptunghiurile pixelate ale device-urilor, dar și la sensul pictural, de zone luminoase sau închise delimitate liniar. Această ambiguitate intenționată funcționează ca un portal de comunicare între cele două lumi, a artei și a i/realității digitale, dar și ca o artă poetică a autorului. Sute de ani ochelarii sau lentilele/telescoapele au avut rol de intermediar. Lentilele - fie că vorbim de ochelari, de telescop sau microscop - ne prelungesc privirea, suplinesc o deficiență a ochiului uman. Clarifică imaginea și scurtează distanțele, ne ajută să vedem acolo unde nu pătrundem în mod natural. Ecranele fac mai mult decât atât, ne absorb în lumi virtuale. De la lentilă la ecran e un salt între două epoci, între două regimuri de funcționare a realității. Dacă primele sunt strâns legate de ideea de distanță fizică, ecranele alterează si spațiul, și timpul. Lentila este o proteză a ochiului, ecranul este un portal. Ceea ce le unește este privitorul. El privește deopotrivă cu creierul, cu imaginația și istoria culturală încorporată, indiferent de mijloace. În acest context, Adrian Crîșmaru meditează la ideea de peisaj. Imaginea iconică a pictorului care ieșe cu șevaletul în natură pentru a imortaliza priveliștea în culori pe pânză este deconstruită cu imaginație și ironie blândă. Pe ochelari este zugrăvit însuși peisajul, pentru că nu vedem mai mult decât ne permite propriul spirit să observăm. Pe de altă parte, în epoca noilor media ieșirea în natură este opțională. Din fotoliul lui de acasă, artistul tastează, survolează spațiul, călătorește prin lume, își alege câte un peisaj pe gustul său și pune pensula și culorile la treabă. Peisaje ușor curbate la colțuri ne introduc în noua ordine a naturii explorate digital. Artistul postmodern ignoră însăși pânza, peisajele sale invadează lentilele și ecranele, pe care le transformă din mijloace de observație în suport al lucrării de artă, închizând cercul explorării: odată pictate, ele își pierd funcția primară și devin obiecte de artă. Astfel, deși insolitată de noile media, în cele din urmă arta se răzbună estetizându-le. (Dana LUNGU)
by Cristi Diaconescu & Sorin Purcaru
curated by Dana Lungu
„Principiul diferențelor comunicante”
10 iunie - 3 iulie 2022





Curator: Dana LUNGU „Cristian Diaconescu și Sorin Purcaru împărtășesc aceeași lungime de undă a prieteniei artistice, locuindu-și, totodată, fiecare cu fermitate propriul univers imaginat. Dar când doi artiști de rasă pură se întâlnesc și, în ciuda diferențelor, rămân fundamental prieteni, lucrurile funcționează după legea vaselor comunicante. Firile umane și identitățile artistice intră în jocul voios al vieții fluide, iar scintilațiile reciprocității devin dialog creator. Bucuria și fervoarea creației pe care ambii le împărtășesc devin la unul întoarcere spre sine și introspecție obsesivă, în buclă, iar la celălalt evadare din materialitatea aspră a metalului, dorință de zbor, ascensiune. Între sinele contorsionat explorat de Cristian Diaconescu și năzuința metafizică a lui Sorin Purcaru nu există condiții de existență a realității, fie ea familială, socială sau politică. Combustia lor artistică refuză lumea înconjurătoare, acceptând cel mult doar ce este convertibil în simbol. Când personajele lui Sorin Purcaru se alungesc neobizantin în râvna înălțării spre cer, ca sfinții din picturile moldovenești, la Cristian Diaconescu devin oameni ce se ascund după o măști de pisică sau autoportrete frământate. Când la Sorin Purcaru se contopesc oamenii și copacii, eventual și animalele, în forme hibrid suprarealiste, la Cristian Diaconescu dialogul se poartă între masca de gaze și libertatea unui canar; fricile umane devin la unul «centaurese» care strălucesc în zbor, iar la celălalt «cat woman is a boy». Când personajele lui Sorin Purcaru oglindesc cerul, la celălalt cerul devine carte în brațele unei tinere. Diferențele pot comunica – aceasta este superba lecție a celor doi artiști prieteni, ale căror himere își caută forma, identitatea și înțelesul propriu, ale căror oglinzi artistice se îndreaptă când spre cer, când spre sine, după principii doar de ei știute.” (Dana Lungu) CRISTIAN DIACONESCU s-a născut la 21 martie 1976, în Bacău. A absolvit Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, secția Pictură, clasa profesor Corneliu Ionescu, în anul 2001. Este membru al U.A.P. din anul 2002. Expoziții personale: Galeria Rotonda, Iași, 2001; Galeria Cupola, Iași, 2005; Muzeul de Artă, Bacău, 2008; Librărie Cafenea Avantgarde, Iași, 2009; Galeria Dana, Iași, 2011; „UMAN”, Galeria Dana, Iași, 2015; „Diaconescu Cristian într-o colecție particulară”, Galeria Pallady, Iași, 2015; „UMAN”, Muzeul de Artă Vizuală Galați, 2015; „Peisaj uman”, Galeria La Gard, Iași, 2016; „Libertatea canarului”, Galeria Dana, Iași, 2018; „Libertatea Canarului”, Muzeul de Artă Comparată Sângeorz-Băi, 2020. A obținut numeroase premii și distincții, printre care: „Premiul pentru pictură” în cadrul Salonului Anual al U.A.P. Iași, ediția a X-a, 2006; „Diploma de excelență” pentru expoziția Verpurdica, Salonul Anual al U.A.P. Iași, ediția a X-a, 2006; „Premiul U.A.P. Iași 2008 pentru pictură” oferit de Fundația AX ART în cadrul expoziției Atelier 35; Diploma de onoare pentru contribuția la promovarea valorilor artei plastice în cadrul Festivalului International „Vacanțe Muzicale la Piatra-Neamț”. Premiul „TEIUL DE ARGINT”, în cadrul Premiilor Eminescu pentru literatură, arte vizuale, colecții și colecționari, ediția a VIII-a, 14 iunie 2009, Botoșani; Mențiune la Bienala concurs de arta plastică „Gheorghe Petrașcu” , ediția a X-a, Târgoviște 2010; Premiul „Mihai Eminescu”, în cadrul Concursului Internațional de Arte Plastice Vizuale „Noi și Eminescu”, ianuarie 2011; „Premiul pentru pictură”, Salonul Anual de Artă ARTIS, U.A.P., Iași, 2017. A participat, de asemenea, la numeroase expoziții colective și de grup, precum și la diverse tabere și simpozioane. SORIN PURCARU s-a născut la 21 iunie 1971, în Galați. A absolvit Universitatea de Arte „George Enescu” Iași, secția Sculptură, la clasa profesor Simion Cristea, în 2001. Master în Arte Plastice, 2003. Doctor în Arte Plastice și Decorative, 2012. Este Conferențiar Universitar la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. Este membru U.A.P. din 2002. Expoziții personale: Galeria „Viața Liberă”, 1993; Galeria Rotonda, Iași, 2001; „Magazinu’ instalatorilor”, Galeria Cupola, Iași, 2004; „4 Clopotari”, Galeria Triconc, Iași, 2006; Muzeul de artă Bacău, 2007; Galeria Dana, Iași, 2008; „Desene de sculptor”, Librăria Avangarde, Iași, 2008; Muzeul de Artă Vizuală Galați, 2009; Galeria Grand Hotel Traian, Iași, 2011; „Intersecții”, Biblioteca Centrală Universitară sala B.P. Hașdeu, 2011; „Celălalt Eu”, Galeria Grand Hotel Traian, 2013; Schwarzenbek Galeria Mucha, Germania, 2014; „Inter – lumi”, Centrul de arhitectură, cultură urbană și peisaj „Uzina de Apă”, 2014; Schwarzenbek „ Lumi imaginare”, Galeria Mucha, Germania, 2015; „Imaginaria”, Biblioteca Municipală B.P. Hașdeu, Republica Moldova, 2016; Galeria Cathedrale, Freibourg, Elveția, 2016; „Ritual de trecere”, Muzeul Unirii, 2017; „Transfiguration”, Galeria Tiny Griffon Gallery, Germania, Nuremberg, 2017; „Sculptura, simfonie de vibrații”, Muzeul memorial Mihail Kogălniceanu, 2018; „Kunst, Musik und Fabelwesen”, Consulatul General al României, Munchen, Germania, 2018; Galeria de artă „Sala de Marmură”, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Iași, 2018; „Transformațiuni continue”, Galeria ArtYourself, București, 2018; „Scrieri tridimensionale”, galeria Espace B, Consiliul Europei, Strasbourg, Franța, 2019; „ Plăsmuiri”, Muzeul de Artă Ion Irimescu, Fălticeni, 2019; „Despre cărți și alte delicii”, Librăria Humanitas, Brașov, 2019; „Patos și logos”, Muzeul de Artă Vizuală Galați, 2019; „Piedestalul de la Ateneu”, Ateneul Național, Iași, 2021; „Antropomorfism”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 2022.
BY ION BARBU
curated by Dana Lungu
Guest: Irina Schrotter
Îmblânzitorul de pietre
20 mai - 5 iunie 2022





Dialog Ion BARBU & Dan LUNGU / ”Îmblânzitorul de pietre”, ArtEast Gallery & RCW2022 DL: Câteva cuvinte despre propria copilărie? IB: Aici sau, mai degrabă acolo, sunt de acord cu prietenul Dorin Tudoran care afirmă că „numai copilăria e glorioasă”. Restul e agonie, desigur. Am în Muzeul Instalatorului Român o lucrare, o cupă care are înscrisă pe soclu sintagma „Prostul clasei”. Îmi place – pentru a vedea reacția privitorilor – să recomand această instalație drept trofeu personal dobândit în școala generală. Caut acum o cupă de cupă care să aibă baza împodobită cu inscripția PROSTUL TÂRGULUI. Cam asta ar fi evoluția mea personală la capitolul artă... DL: Cum s-au întâmplat lucrurile de ați devenit artist? Ce a contribuit decisiv la asta? IB: Cutremurul care a contribuit decisiv întru devenirea mea ca artist s-a întâmplat în anul 1964. Eram elev în clasa a IV-a la Școala Generală din Petrila, când am descoperit, cu de la mine putere, cu de la mine inspirație, perspectiva. E ceva fabulos să privești lumea în trei dimensiuni, după ce vreme de 11 ani orizontul tău era limitat la două. Îmi venea să alerg pe Strada Principală din Petrila, în pielea goală ca să respect cutuma istorică, și să strig în gura mare: Evrika! Evrika! De atunci nimic nu a mai fost la fel. În afară de Petrila. DL: Am descoperit că sunteți un excelent cunoscător și rafinat cititor de poezie. Ați scris vreodată poezie? IB: Este un great fake faptul că nu am scris niciodată poezie. Scriu poezie de foarte mult timp și în fiecare zi. Atâta doar că nu-mi place să-mi semnez poeziile cu numele propriu – asta ca să nu creez confuzii inutile. Apelez astfel la pseudonime, ca de exemplu: Aurel Dumitrașcu, Lucian Blaga, Șerban Foarță, Emil Brumaru, Ion Mureșan, Petre Stoica, Dorin Tudoran, ejusdem farinae. DL: Multe dintre proiectele dumneavoastră artistice folosesc într-un fel sau altul „versurile, „poezia” – de la Planeta Petrila la poeziile la borcan sau pe pietricele… Care e rolul poeziei aici? IB: Rolul poeziei în toate „spectacolele” mele a fost acela de a nu duce tava. DL: Ați pregătit pentru Romanian Creative Week expoziția ”The Pebble Tamer”. Despre ce este vorba? IB: Expoziția de la Iași, ”The Pebble Tamer”, este un omagiu pe care vreau să-l aduc, tardiv, dar nu inutil, câtorva persoane la care țin foarte mult și la a căror îmblânzire lucrez încontinuu: Sharon Stone, Freddy Flintstone, Irving Stone, Rolling Stones, Sisyphus Stone și Philosophical Stone. Iar faptul că o fac cu uneltele fine ale poeziei nu este decât un amănunt pe care nu vreau să-l treceți cu vederea, auzul, mirosul și pipăitul.
by Mihai TARAȘI
Danae o poveste pictată
18 martie - 17 aprilie 2022





Săptămâna viitoare, întâlnire cu arta lui Mihai TARAȘI, ”maestrul discret”, cum îl numește Dan Lungu: Ultimul „Fluxus” din România trăiește într-o mansardă-atelier din Iași. Este o ființă anxios-politicoasă, uneori vioaie, dar cel mai adesea meditativă. Când n-are încotro, pictează. Ca să-și descurajeze acest viciu, și-a montat o masă de ping-pong în atelier. Nu puțini dintre studenții lui de la arte și-au exersat încheietura acolo. Dar nu numai de asta îl iubesc ei. Mai are și câteva chitare, plus un mic studio de înregistrări. Lucrează la coloana sonoră a unui film de desene animate. Unul în care să explice arta pe înțelesul copiilor. Despre talentul său pedagogic, atât de apreciat de propriii studenți, se va vorbi tot mai mult, sunt absolut convins. Când peste ani lumea se va întreba nedumerită unde și cum s-a născut această nouă școală senzațională de pictură ieșeană, răspunsul corect va fi: în atelier la Tarași. Într-o lume a hipervizibilității, Mihai Tarași are vocația discreției. La el trebuie să faci eforturi să ajungi. Trebuie să-l descoperi. E pentru cunoscători. Dar într-un final l-am dibuit. Cu țigara în mână, ne arată atelierul. Dansează ca un djinn, se repliază ca un personaj Manga. În fața șemineului, un munte de cutii de chibrituri și de pachete de țigări goale, pentru reciclat într-un fel sau altul. Vorbim vrute și nevrute. Deodată, în fața noastră se desfășoară ciclul „Danae o poveste pictată”. Pe loc se face liniște. Suntem absorbiți instantaneu. Un șoc estetic, putem spune. Despre „Danae…” nu se poate povesti. Trebuie văzut. Expoziția de la ArtEast Gallery este cea mai bună ocazie pentru asta. (Dan Lungu)
by Ioana Olăhuț
curated by LUCIAN DAN TEODOROVICI
SCENE DE VANATOARE
11 februarie - 12 martie 2022





ArtEast Gallery & Ioana Olăhuț (I) : ”Unii artiști se implică civic, alții nu. Din ce categorie faceți parte? Cred că din prima categorie, deși joc în liga necalificaților😊. Nu am timp să elaborez petiții sau să planific acțiuni, dar sunt atentă la ce se întâmplă și finanțez modest de câțiva ani două organizații nonguvernamentale care au echipe foarte competente și care se ocupă de problemele cele mai dureroase pentru mine: defrișarea intensivă a pădurilor din România, respectiv calitatea vieții copiilor din medii defavorizate. Unde v-ați încadra ca tendință artistică? Stilistic sunt într-o zonă expresionistă, la nivel de conținut sunt într-o zonă conceptuală și simbolică. Soțul meu, care este medic, spune că picturile mele sunt schizofrenice, că se află în aceeași lucrare elemente care nu au ce căuta împreună😊. Dar pentru mine tocmai aceasta este provocarea și savoarea fiecărei noi picturi. Nu-mi place să mă repet, nu fac multe variante ale unei compoziții chiar dacă îmi place cum iese, pentru că mă plictisesc și mi se pare redundant, prefer să încerc tehnici și stiluri noi. Dar sper că există totuși ceva care le unește și le fac cumva recognoscibile ca aparținându-mi. Nu mă interesează să reproduc lumea înconjurătoare, ci să dau formă/imagine amprentei pe care o lasă asupra mea. Care sunt legăturile dvs. cu ceea ce numește Școala de la Cluj? Sunt imersată în ea pe de-ntregul😊. Mi-am început studiile la Cluj în 1998, înainte de fi lansată această titulatură dar fenomenul era incipient. Era clar o poftă de a face artă și de a o face bine și o efervescență competitivă benefică. Am fost colegă cu toți exponenții școlii de la Cluj, am colaborat în anumite proiecte dar nu ne-am intersectat stilistic, eu am avut mereu o pictură puțin mai sălbatică, greu de ”asortat” în expoziții de grup. Cum apreciați scena artistică românească? Care sunt marile schimbări din ultimii 20 de ani, să zicem, și ce direcții noi se prefigurează? Marile schimbări sunt instituțiile de artă private, galerii în special, care se zbat să coaguleze nuclee de artiști relevanți, să conceapă o activitate expozițională coerentă și calitativă, să participe la târguri internaționale... Când eram eu studentă în anii 2000 principala și cam singura opțiune ca absolvent era înrolarea în Uniunea Artiștilor Plastici, acum studenții mei sunt abordați din anul trei de studiu. În ceea ce privește direcțiile nu știu sigur ce să zic... Sunt câteva voci proaspete... deocamdată și noi ne supunem marii direcții globale, adică se fac de toate peste tot, dispar diferențele reale. Nu mai ai nici o modalitate de a deosebi scena artistică din România față de cea din Noua Zeelanda sau Germania, spre exemplu. Dar mă bucur mult de numărul mare de artiste contemporane a căror muncă o apreciez, nu am putut să ies din școala la de Cluj altfel decât puțin feministă
by Marinela Ciobanu și Rodica Crîșmaru
Curated by Lungu Dana
THE L.I.G.H.T.
7 ianuarie - 6 februarie 2021





Nou înființata ArtEast Gallery din Iași își va începe activitatea în seara de vineri, 7 ianuarie 2022, la ora 18.00. Primul vernisaj găzduit în spațiul din Strada Păcurari nr. 108, Iași, se intitulează „The L.I.G.H.T” și va reuni o serie de lucrări semnate de două talentate artiste, Marinela Ciobanu și Rodica Crîșmaru. Expoziția va fi deschisă publicului în intervalul 7 ianuarie - 6 februarie 2022. Evenimentul expozițional este curatoriat de Dana Lungu, iar vernisajul este prezentat de criticul Bogdan Crețu. Lucrările din proiectul „The L.I.G.H.T.”, acronim provenit de la Libertate, Iluzie, Grijă, Habitat și Timp, sunt realizate în anul 2021 și tratează tema maternității în izolare, un context care a avut un efect de lupă asupra realității. „Lumina pătrunde nestingherită și o observăm cu prospețime cum limpezește cele mai ascunse colțuri ale casei. Despre lumină și efectul ei de lupă asupra detaliilor și expresiilor estompate de rutină este expoziția celor două artiste ieșene, care-și reconstruiesc spațiul domestic și relațiile de familie cu ochii unui vizitator străin în propria lume, așa cum este orice artist autentic”, a menționat curatoarea Dana Lungu. Expoziția celor două talentate autoare propune lucrări ce transfigurează artistic sentimentele și emoțiile trăite în timpul pandemiei, exprimate printr-o pictură contemporană, vie, spectaculoasă, care pune accentul asupra spațiului domestic, intim, al episoadelor casnice. „Când te simți copleșit, uneori singurul loc în care vrei să fii este propriul tău pat. Chiar dacă nu dormi, există ceva liniștitor în timpul petrecut în cearșafurile de pat, ascuns de lume, patul fiind un spațiu sigur. Uneori lucrările lipsite de o prezență umană fac referire la singurătate și izolare, reflectând poate ceea ce mulți dintre noi au experimentat în această perioadă”, a spus Marinela Ciobanu, artistă ieșeană. Pentru artista Rodica Crîșmaru perioada în care au fost realizate lucrările s-a suprapus cu un timp plin de învățături. „Am înțeles ce înseamnă dragostea, ce înseamnă răbdarea, sau suferința. Totodată, am mai învățat un singur lucru, anume acela că nu există întuneric fără lumina. De aceea lumina este elementul-cheie prezent în toate compozițiile mele plastice”, a adăugat și artista Rodica Crîșmaru. Marinela Ciobanu s-a născut pe 24 septembrie 1984. A absolvit în anul 2007 Facultatea de Arte Plastice, Decorative și Design, specializarea Pictură, din cadrul Universității de Arte „George Enescu” din Iași. În 2009, a absolvit masteratul în Arte Plastice, din cadrul aceleiași Universități. În anul 2006, a participat cu o bursă Erasmus la Universidad de Salamanca, Spania. Rodica Crîșmaru s-a născut pe 18 iunie 1988, la Chișinău. A absolvit în 2008 Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” din Chișinău, apoi și-a continuat studiile la Iași, absolvind în anul 2013 Facultatea de Arte Vizuale și Design din cadrul Universității de Arte „George Enescu” din Iași. În 2015, a absolvit masteratul în Arte Vizuale, din cadrul aceleiași Universități. Ambele artiste trăiesc și lucrează la compozițiile lor în Iași, și fac parte din Uniunea Artiștilor Plastici – Filiala Iași, din anul 2007, respectiv 2015. Deschiderea oficială ArtEast Gallery cu expoziția „The L.I.G.H.T.” are loc pe 7 ianuarie 2022, la ora 18:00, adresa Strada Păcurari nr. 108. Vernisajul va fi însoțit de o degustare de vinuri de la Crama Strunga și dulciuri de la Glazurai. Detaliile pot fi găsite pe site-ul și pe pagina de Facebook ArtEast Gallery. ArtEast Gallery a apărut în anul 2021, pornind de la ideea că în Iași există artiști contemporani grozavi, care nu sunt îndeajuns de cunoscuți la nivel național, după cum există în țară artiști contemporani la fel de grozavi, pe care ieșenii nu-i cunosc îndeajuns de bine. Așadar, misiunea galeriei este aceea de a încuraja, susține, promova și ajuta publicul larg să descopere arta vie și de a transforma artele vizuale într-un prilej comun de bucurie al tuturor iubitorilor de cultură.
